Bunica lui Matei se deplaseaza cu greu, sprijinindu-se de un toiag stramb. Ne descuie lacatul de pe un lant masiv legat de poarta darapanata, ca si gardul de altfel, ca sa intram în curte. Un catel cu blana bej latra nesigur, apoi tace. Este inca prea mic, pesemne, ca sa se considere stapan.
– Reumatismul… va rog sa ma scuzati, de aceea merg asa de greu. Ati venit pentru Matei? A facut vreo boroboata?
– Nu, nu a facut, doar vrem sa stam de vorba cu dumneavoastra.
In camera batraneasca si miniaturala este cald. Masina de cusut a fost oprita din lucru pentru o mica pauza.      – Stiti, maine implinesc cu mosneagul 48 de ani de casnicie.
– Multi inainte, pesemne ca v-ati înteles bine! arunc si eu vorba.
– Da, da… ne-am inteles bine, asa cum ne intelegem si-acum! zise bunica, privind cu subinteles spre camaruta alaturata de unde se ivi un mosneag taciturn, dar inca darz. Sunt multe de spus…
Doua lacrimi mari se rostogolesc pe obrajii bunicii, dar le sterge rapid cu batista.
Copiii astia n-au avut noroc, schimba ea vorba. Mama lui, desi este fiica mea, i-a parasit ca pe niste caini. Si cat de mult tinea la ei!
-Arabul cu care s-a incurcat a zapacit-o rau de tot. Acum sta pe litoral cu arabul, este plina de bijuterii, dar n-ar trimite un leu la copii. De altfel, arabul tine banii… Despre tata, cand erau astia mici, ce sa mai vorbim, ii batea pana ii nenorocea si la urma ii musca pana ii lasa lati pe podele. De cate ori n-a fugit fiica-mea cu copiii in brate noaptea pe la vecini ca sa scape de nebun! Ion, fratele lui Matei acum sta cu taica-sau, dar numai el stie cat patimeste la 11 anisori. Il lasa acasa singur zile intregi fara mancare. El isi spala si merge zilnic la scoala. S-a oplosit pe langa un preot si mananca ce-i dau crestinii. Cand maica-sa i-a parasit, Matei atata a plans, pana a facut spume la gura si a lesinat, desi nu-i bolnav de epilepsie. Asta-vara a plecat la un oras pe malul marii la maica-sa si mi-a spus ca arabul ii dadea o bucata de paine dimineata sau 10.000 lei si-i spunea la ce ora sa revina seara acasa. Nu-l putea suferi pe baiat. A stat saracul nemancat zile intregi pe malul marii, uitandu-se la turisti. Cu toate astea, fereasca Dumnezeu s-o vorbesti de rau pe maica-sa, imediat iti raspunde ca n-ai dreptul sa o judeci. Poate se gandeste la bataile primite, cine stie?
– Doamna, cu Matei deocamdata nu-s probleme, el sa invete sa nu-i scada media sub 8, altfel ii necaz. Stiti, sponsorii au pretentiile lor si bine fac!
Batrana intelege repede scopul vizitei si ne promite ca va vorbi cu baiatul. Plecam coplesiti de soarta acestor copii, dar batrana ne striga din drum ca mai are ceva de spus.
Paseste sprijinita de toiag, parca mai usor de asta data.
– L-ati vazut pe mosneag, nu scoate un cuvant, se simte vinovat, dar tot ticalos ramâne. De 39 de ani mananca banii cu mandra si nu-mi da nimic în casa. Cateodata mai cumpara cate o paine si atat! Cand am venit de la Iasi ca pensionari si ne-am cumparat bordeiul asta, am crezut ca am scapat de mandra, fara sa stiu ca si mandra si-a cumparat tot aici o casuta. De fapt ei erau intelesi, iar eu eram proasta. Daca primeste pensia, pleaca la ea la baut, ca din cauza bauturii se inteleg asa de bine. Eu trebuie sa lucrez croitorie, sa-i dau trantorului mancare, pentru ca pensia mea ii mica. Din ea le mai dau si copiilor bani cateodata, dar asta mi-e soarta.
In timp ce batrana isi sterge lacrimile, o asiguram ca totul va fi bine si ne luam a doua oara ramas bun, urandu-i sanatate si rezistenta morala. In acest timp batranul priveste curios la noi de dupa un colt de perdea, cu gatlejul uscat. Oare de ce intarzie pensia?

Autor: Victor Geangalau