Gospodaria taraneasca extinsa a reprezentat perioade indelungate baza economica a societatii. Ea cuprindea locuinta si anexele corespunzatoare cresterii animalelor si depozitarii produselor, gradina de langa casa, livada cu pomi si terenul arabil. Importanta gospodariei taranesti si a taranului ca lucrator al pamantului si crescator de animale a fost primordiala timp de milenii.
Parintii elevilor din proiectul Asociatiei Pro Ruralis, se pare ca, nu mai pot sa respecte traditia de producatori de bunuri si materii prime in propriile gospodarii, care sa aduca hrana si altor categorii sociale cu alte ocupatii. Cauzele sunt multiple si nu le analizam aici.
Daca parintii si bunicii lor reprezentau baza economica a societatii locale, urmasii lor abia daca reusesc sa aiba in jurul casei proprietate personala un minim de animale de crescut.
Din analiza Anchetelor Sociale ale parintilor celor 90 de elevi pe care-i sustinem material, doar 79 au locuinta personala (alti 10 parinti locuiesc la bunici si unul plateste chirie la Primarie), iar alt teren inafara de cei cativa ari de langa casa au doar 33 dintre ei. Acest aspect se rasfrange si in posibilitatea de a avea furaje si de a creste animale in gospodarii, dovada ca doar 7 familii cresc 1-2 bovine si doar 5 familii poseda cate un cal si o caruta.
Cu toate aceste neajunsuri unele case au standarde moderne ca mobilier, telefon mobil, televizor color, mașină de spalat sau aragaz, majoritatea cumparate din perioada cand unii dintre parinti aveau serviciu la fabricile din orasele apropiate. Pe langa acest aspect pur gospodaresc o latura obscura a existentei la sate bantuie viata acestor elevi de exceptie.
Tragediile se numara cu zecile in familiile celor pe care noi ii salvam din ghearele ignorantei: 2 elevi au ambii parinti decedati, 7 elevi au cate un parinte decedat, 9 elevi au un parinte sau ambii parinti plecati in strainatate (unii dintre ei nu mai comunica cu proprii lor copii), 15 elevi cu parinti divortati, un parinte la puscarie si doar 56 de elevi au ambii parinti cu comportament normal, insa in mari dificultati financiare. Acestia din urma au mamele casnice, iar tatii au venituri ocazionale foarte mici, de cateva sute de lei lunar, la nivelul satului.
La suma infima se mai adauga alocatiile copiilor a cate 42 de lei pe luna si cateva ajutoare suplimentare sau pensii ridicole de boala. De toate aceste aspecte copii inteligenti din familii defavorizate de la sate sunt constienti si lupta cu toate puterile lor sa-si castige prin munca intelectuala un standard de viata mai ridicat.
Pentru efortul sponsorilor de ai sustine li se par firesti cerintele si conditiile impuse de Asociatia Pro Ruralis Iasi, ca media generala sa fie minimum 9 si 10 la purtare.
